Femeia gârbovă

Luca 13:10-17


Domnul Iisus era odată
În sinagogă. Învăţa
Marea mulţime adunată
Care cuvintele-I sorbea.

Era zi de sabat. Se spune
În lege, să nu faci cumva
Lucrări de rob. Dar fapte bune
Iisus adeseori făcea.

El nu putea privi durerea,
Necazul sau boala cuiva
Fără a-şi arăta puterea.
În mila sa, îi vindeca

Pe toţi, de orice neputinţă
Şi de păcate îi ierta.
Dacă aveau în ei credinţă
Cu dragoste-i elibera.

În sinagogă, de-astă dată
Iată că Domnul observă
Printre mulţimea adunată
Pe o femeie gârbovă.

Avea această suferinţă
De optisprezece ani grei.
Domnul văzu în ea credinţă
Şi îi ştia necazul ei.

Aşa că o chemă îndată
Şi cu blandeţe-i zise-aşa:
“Femeie, azi eşti vindecată
De toată neputinţa ta!”

Mâinile-I binefăcătoare
Şi le întinse peste ea
Şi ce să vezi? Minune mare!
Spatele ei se îndrepta!

Biata femeie, sta uimită.
Să creadă, parcă nu putea.
Era atât de fericită!
Pe Domnul binecuvânta.

La fel făcea mulţimea toată
Pe Dumnezeu îl lauda
Că nu s-a mai văzut vre-odată
Să se întâmple-aşa ceva.

Doar cărturarii, fariseii,
Stăteau de-o parte încruntaţi.
Nu doreau binele femeii,
Ci ei să fie înălţaţi.

Fruntaşul sinagogii zise
Nemulţumit şi revoltat:
“Voi nu ştiţi că nu sunt permise
Lucrări în ziua de Sabat?

Sunt şase zile lucrătoare!
În astea şase să lucraţi,
Nu azi, în zi de sărbătoare,
Veniţi ca să fiţi vindecaţi!”

Mulţimea asculta mirată
Ce-a zis fruntaşul cel ursuz.
O faptă-aşa de minunată
Nu merita aşa răspuns!

Întoarseră cu toţi privirea
Înspre divinu-Învăţător.
Doar El le-nţelegea durerea
Şi-amărăciunea tuturor.

“Făţarnicilor,”zise Domnul
Dezamăgit şi întristat.
“Oare nu dezlegaţi voi boul
Ca să-l hrăniţi şi de Sabat?

Cu-atât mai mult, femeia, biată
De ea, e fiică-a lui Avram!
Satana o ţinea legată!
Milă de ea, cum să nu am?

De optsprezece ani aşteaptă
Să-şi afle vindecarea sa!
Tatăl iubeşte calea dreaptă,
Dar mai mult, pe cei de pe ea!”

Atunci, toţi împotrivitorii
Se-ndepărtară ruşinaţi.
Rămaseră închinătorii
În Duhul, cei adevăraţi.

Ei ascultau învăţătura
Proorocului venit de sus
Iar El le explica Scriptura.
Cea mai atentă la Iisus

Era femeia vindecată.
Cuvintele I le sorbea
Ca pe o apă minunată
Ce sufletul îi alina.

Şi azi, aici, se află poate
Altcineva ce-i greu lovit.
Necazul şi grijile toate
Chiar sufletul i-au gârbovit.

De-astepţi, legat în neputinţă,
Priveşte şi tu azi, în sus!
Nu dispera, ci ai credinţă
Şi te va vindeca Iisus!

Te-apropie, nu-ţi fie teamă!
Doar Domnu-I cel ce vindecă!
El şi pe tine azi te cheamă
Ca pe femeia gârbovă.

El, mâna-I binecuvântată
Va-întinde şi asupra ta.
Poţi fi pe veci eliberată
Şi vindecată, sora mea!